Aceastea sunt manifestari mai dificil de utilizat in relatia cu copilul decat ne imaginam. Deoarece daca incurajarile pot fi acordate fara teama de a exagera si oricand, felicitarile trebuie folosite cu mult discernamant si cat mai ponderat.
A incuraja un copil inseamna ca, folosind puterea cuvintelor, sa-l angajam sa-si invinga temerile si ambitiile, asigurandu-l ca suntem disponibili intodeauna pentru a-i sari in ajutor in cazul unor dificultati. A incuraja inseamna de asemenea sa-l angajam pe copil intr-o noua pozitie care o sa-i aduca eventual o placere mai mare.
Sa nu uitam faptul ca unui copil cu siguranta ii place sa invete si sa progreseze, fiindu-i in acelasi timp teama sa o faca. Insa incurajarile parintilor, educatorilor, profesorilor si altor persoane in care copilul investeste foarte mult il ajuta in viata de zi cu zi sa avanseze personal si sa invete ceva nou.
A felicita are o cu totul alta semnificatie pentru copil. O felicitare dupa o actiune intreprinsa corect flateaza copilul, intareste narcisismul si mai mult de atat, autocentrismul sau.
Pentru actiuni sau activitati ce se inscriu in cursul natural al vietii nu trebuie sa recurgem la felicitari (nu este indicat: Felicitari pentru ca te-ai asezat pe scaun! Felicitari pentru ca te-ai spalat pe dinti! etc ). Este recomandat sa nu incercam sa acordam o valoare mai mare unor lucruri cotidiene. Putem spune copilului ca asa trebuie sa faca si de acum incolo, fara a vorbi de bine sau de rau.
Felicitarile trebuie sa fie constructive si sa-l ajute in dezvoltarea sociala si personala. Sa-l felicitam pe copil cand are initiativa proprie, in circumstante exceptionale, cand se ofera sa ajute pe cineva sau sa faca ceva nerugat.
Am citit: Aldo Naouri, Cum sa ne educam copiii. Cartea poate fi gasita aici:
http://www.edituratrei.ro/product.php/Aldo_Naouri_Cum_s%C4%83_ne_educ%C4%83m_copiii/2267/
